Obișnuiam să cred că ceva nu era în regulă cu mine. Vineri seara, telefonul meu suna cu invitații. Cine în grup. Petreceri pe acoperiș. Băuturi după muncă care se prelungeau mereu până la miezul nopții. În timp ce toți din jurul meu păreau energizați de aceste perspective, eu speram să se anuleze. Mi-a luat ani să realizez că nu era un defect. În România, unde socializarea este adesea considerată o parte esențială a vieții de zi cu zi, această preferință pentru solitudine poate fi privită cu suspiciune, dar reflectă trăsături unice care pot contribui la o mai bună înțelegere de sine și la echilibrul personal al românilor. Citește mai mult